Am 12 ani si 2 luni. Am facut Elbrusul!

Elbrus de 5642 de metri este a doua expeditie din anul 2015 dupa Kilimanjaro si a fost o treapta catre urmatoarele mele tinte: Ojos del Salado, cel mai inalt vulcan al lumii de 6893 de metri si Aconcagua de 6962 m, cel mai inalt munte din America de Sud.  

Am plecat cu avionul spre Mineralnye Vody facand in Istanbul o escala, iar noaptea am aterizat in Rusia. Dimineata am plecat spre statiunea Ceged la poalele Elbrusului. Ne-am cazat, am verificat echipamentul, am fixat planul de aclimatizare si am iesit sa ne familiarizam cu zona si directiile in care avem sa plecam zilele urmatoare. Eram nerabdatoare sa ajung pe Elbrus si sa fac varful. Eram foarte sigura pe mine si foarte hotarata ca voi face varful. Ma motiva foarte mult si faptul ca anul trecut nu reusisem pentru ca ramasesem in urma si imi inghetasera picioarele fiindca imi luasem niste bocanci usori, crezand ca sunt suficient de grosi, comparatia facand-o cu muntii din Romania. De atunci mi-am invatat lectia, ascult sfaturile date si ma gandesc de doua ori inainte de a lua o decizie.

In urmatoarea zi am mers la aclimatizare pe Cheget, un munte care iarna este foarte cautat pentru partiile sale. Am urcat pana la 3700 m, punctul maxim unde se ajungea relativ usor, am stat sa ne aclimatizam iar apoi unii dintre noi am mers mai departe, pe o creasta stancoasa si expusa, pentru a mai castiga 150-200 de metri diferenta de nivel, dar si pentru ca ne placea sa mai cataram si sa urcam. De sus se vedea, peste valea Azau, Elbrusul si traseul pe care urma sa mergem in ziua de varf, o urcare abrupta, iar apoi un traverseu ascendent.

A doua zi de aclimatizare am urcat pe traseul pe care aveam sa-l facem urmatoarea zi pana la refugiul Priut 11, la 4050 m. Am stat aproape trei ore ca sa ne aclimatizam, apoi am coborat. M-a durut un pic capul, dar apoi mi-a trecut cand am ajuns jos.

A patra zi am urcat la Priut si am mers putin mai sus ca sa putem dormi bine noaptea. A urmat o zi de aclimatizare si apoi ziua de varf.

Ne-am trezit la ora doua noaptea, ne-am echipat si am pornit pe traseu, probabil pe la trei si ceva. Aveam emotii, ma gandeam la momentul cand voi pune piciorul pe varf. Urcam o panta continua si abrupta cu vant care aproape ne darama. Cand a rasarit soarele, ramasesem deja in urma, dar nici nu ma gandeam sa renunt, imi spuneam “Nu te-am facut eu data trecuta Elbrusule, dar de data asta te fac. Orice ar fi!”.

Unde se termina panta am facut o pauza si am plecat mai departe pe un traverseu ascendent unde tot asteptai sa ajungi la o portiune pe curba de nivel, chiar pe unele portiuni ti se parea ca traseul coboara, dar doar partea finala, cand ajungi in saua dintre cele doua varfuri, este usor in coborare. Dupa ce s-a terminat traverseul m-am intalnit in sa cu ceilalti membrii AltitudeExedition Team care coborau de pe varf. Am urcat o portiune foarte abrupta cu foarte multa ceata si vant. A urmat traversarea unei zone foarte expuse, pe care erau montate corzi fixe, apoi am iesit pe platoul ce ducea la varf. Uneori imi venea sa plang si atunci nu mai puteam respira, asa ca mergeam foarte incet. Am ajuns pe varf foarte fericita de reusita si speriata de vreme. 

Ma gandeam ca pe la ora aceea vremea se va strica si mai mult. Am coborat cam in patru ore, cu cateva pauze.

Am ajuns la refugiul de la 4050m pe la ora patru si jumatate, trecusera mai mult de 13 ore de cand plecasem catre varf. Eram foarte bucurosi si obositi. Cand ne-am reintalnit, la adapostul si caldura refugiului, toti cei care facusem varful in acea zi cu vreme neprietenoasa, fie ca eram membri Altitude Expeditions Team sau rusi, ne-am povestit cele traite de fiecare, bucuria si lupta pentru varf. Si, in plus, sunt cea mai tanara din Europa care a facut varful!

Urmatoarea zi am coborat si tot in acea zi am plecat cu un autobuz la aeroport si am zburat mai intai in Istanbul si apoi in Romania.

Elbrus a fost , pentru mine, al treilea vulcan din 7 Volcanoes, dupa Damavand si Kilimanjaro, si al doilea varf din 7 Summits. Am 12 ani si 2 luni. Am facut Elbrusul!