Sa va descriu intai locul: muntii Fagaras,
Transfagarasanul, inainte de tunel, pe partea argesana, cota 2000. Asta
inseamna zapada pe versantii unei vai
care se inchide in creasta principala a Fagarasului pana la care mai sunt cam
300 de metri. Inseamna creste si varfuri deasupra ta si, sub tine, la 400 de metri,
valea printre versanti impaduriti.
Sa va descriu oamenii: deosebiti, fantastici, cu multa experienta si pasiune de munte, bucurosi ca s-au intalnit, cu amintiri si povestiri, cu sperante si planuri, toate legate de locuri in care si eu as vrea sa urc cat mai curand. In prima zi cand am urcat de la cabana Capra la cota 2000 a fost o zi cu cerul senin si cu peisaje deosebite, cu zapada buna si sub -20 de grade. A doua zi, inainte de revelion, am trecut prin tunel si am vazut, de data asta din Caldarea Balii, creasta si varfurile unde voiam sa fiu in prima zi a noului an.
In prima zi din
anul 2015 am fost pe creasta! Vaful Iezarul Caprei de 2417 m., pe vant si ceva
ceata sus, si am coborat la Balea lac prin saua Caprei. Desi a batut vantul a
fost senin in afara crestei , a fost zapada multa si a trebuit sa batem urme . Am mers cu coltari si pioleti pentru ca era panta si zapada era inghetata sau inghesuita
pe firul vailor. Am revenit prin tunel, am ajuns la timp sa prindem, de la
adapostul cabanei, apusul rosu, cu nori si vant.
Apoi am avut
timp sa ma gandesc ce frumos este, ce bine ma simt dupa ce am facut un varf, sa
ma gandesc la voi, in timp ce tata si prietenii lui au trecut la povesti din
ture si expeditii trecute si mirosul de scortisoara (de la ceai?!) a umplut
incaperea calda si primitoare.Cu Sasa si Noni care a facut si fotografiile
